Biserica Sfânta Vineri Hereasca

 

În copilăria mea, pelerinajul bucureștenilor de Sfânta Parascheva se făcea la biserica Sfânta Vineri Hereasca, în miezul Bucureștilor, pe Calea Călărași, un pic mai sus de Piața Unirii.

În umbra bisericii vechi de trei veacuri și jumătate, de mari dimensiuni pentru vremea construirii ei, în curtea mărginită de construcțiile azilului, de clopotniță și de două străzi aglomerate ale vechiului București, se aduna o lume liniștită, tăcută, să se închine Cuvioasei în fața uriașei ei icoane de minuni făcătoare, care în restul anului se afla ocrototă în sfântul Altar.

Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește. Și cu Crucea Ta păzește, Doamne, pe poporul Tău.

Măsura cântării a rămas pentru totdeauna în memoria mea legată de copacii uriași care umbreau curtea Bisericii, de mirosul crizantemelor ca un parfum de mir în cinstirea Sfintei, de pacea și contemplarea care-mi umpleau pentru un scurt răgaz de vreme mintea care nu avea nici pe-atunci astâmpăr.

Biserica a fost o vreme închisă. Lucrările de construire a unui monstruos oraș asiatic peste ruinele Bucureștiului au lăsat-o pentru un timp suspendată între cer și pământ, în vârful dealului golit de case, dominând cu silueta ei Piața Unirii, brăzdată de tranșeele unui pasaj înnodat. O vedeai de la kilometri depărtare, și inima plângea nu doar în miezul auriu al lui Octombrie: Mântuiește, Doamne, poporul Tău...

Apoi a venit o zi de vară, când terminam clasa a XI-a... și o mulțime mai tăcută ca de obicei veghea cu lumânări aprinse în mână buldozerele care desăvârșeau mucenicia bisericii și a orașului. Nu s-au ridicat voci, și abia dacă s-au făcut, pe furiș, câteva poze. Chipurile din stânga și din dreapta mea erau brăzdate de lacrimi, de obidă și tăcere. Era vineri, și până a doua zi sâmbătă 20 iunie 1987 ctitoria Hereștilor se mutase pentru totdeauna în Cer.

...și binecuvântează moștenirea Ta.

Legendele orașului spuneau că icoana cea veche, împreună cu alte odoare, s-au salvat și se află ascunse la Mănăstirea Cernica, dar în anul care a urmat nimeni n-a avut curaj să le scoată la vedere. Sau cel puțin noi n-am cunoscut pe nimeni. La Cernica pacea era mută și grea, și deși nimeni n-a confirmat vreodată acest lucru tăcerea mânăstirii dintre ape era în sine grăitoare, și binecuvântarea Cuvioasei asupra orașului mereu prezentă.

Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește.

Apoi a venit o zi de iarnă cu soare, și oamenii au murit pe străzi pentru ca la televizor să se audă pentru prima dată de când exista la noi televizor colindele. Sfinții nu se răzbună. Dar jertfa lor ne eliberează. Pe locul bisericii din Călărași s-a ridicat un monument ciudat de marmură, ca un zid frânt, unde întoarce tramvaiul. Și după o vreme, la Sfântul Gheorghe, kilometrul zero al orașului, Sfânta Parascheva s-a întors la București, cu icoana ei minunată și parfumul crizantemelor în miez de octombrie.

 

Cu doi ani în urmă, un lăcaș de cult cu hramul Sfintei Vineri (în fond, în grecește Paraskevi înseamnă vineri) s-a sfințit aproape de locul fostei biserici, jertfită pentru orgoliul criminal al unui nebun. Dacă nu știi s-o cauți, mica biserică e aproape de negăsit, pitită în dosul unui bloc ca un cui, între ruinele străzii Olari și o zonă cu acces restricționat. Iată, totuși, adresa ei.

Strada Olteni, București 030167

Merită o căutare. Nu doar pentru că silueta ei aduce – măcar în linii mari – cu a monumentului pe care încearcă să-l înlocuiască, ci și pentru că acum aici se află acum icoana cea veche și de minuni lucrătoare a Cuvioasei Parascheva.

Biserica nu e deschisă totdeauna, dar cu siguranță este duminica și vinerea. Și încă de acum două zile, împletite de mâini harnice,  crizantemele își luau locul cuvenit în sărbătoarea de Hram.

După doi ani, biserica încă nu are o catapeteasmă, și eu tare mi-aș dori să aibă.

Și mi-aș fi dorit să aud zilele astea povestea acestui loc de la voci mai autorizate și mai răsunătoare, pentru ca după patru decenii aproape bucureștenii să revină la micul lor pelerinaj local. Pentru că ispitele sunt multe.

...Și cu Crucea Ta păzește, Doamne, pe poporul Tău.

Mai multe:

http://biserica-sfanta-vineri-herasca.crestinortodox.ro/