Sfârșit de noiembrie și hramuri de altă dată

Ultimul sfârșit de săptămână din noiembrie mi-a îngăduit o călătorie în trecut. Cerul era cenușiu, doar frunzișul câte unui copac cruțat de vânt și de tăietorii primăriei mai lumina ca un candelabru orașul, și sub culorile lui noiembrie am asistat la două sărbători mai puțin știute, două hramuri fără oficiali și fără televiziuni în bucureștiul vechi.

Sâmbătă 25 noiembrie a fost hram la Sfânta Ecaterina, biserică veche și capelă a Facultății de Teologie Ortodoxă, frumos renovată în anii din urmă și dăruită cu moaște ale Sfintei Ecaterina de către comunitatea românilor din Genova.
Trebuie că mult mai multă lume s-a adunat dimineața, dar la ceasul trecerii  mele atmosfera de discretă sărbătoare era tare asemănătoare celei din copilăria mea, când Bucureștiul era cuminte și tăcut, și sărbătorile se tăinuiau în inimă, în parfum smerit de tămâie și de tufănele...

A doua zi și-a cinstit ocrotitorul Biserica Sfântul Stelian - Lucaci, din strada Udriște, una din vechile, aproape neschimbatele lăcașuri din Bucureștiul de odinioară, cruțat și de demolări dar și de modernizare. In curtea bisericii se află bustul, și din câte știu eu și mormântul lui Anton Pann, și în fiecare 26 noiembrie aici e loc de pelerinaj, la moaștele Sfântului Stelian Paflagonul, ocrotitor al pruncilor.

În orașul meu, în care de cele mai multe ori mă simt străină și rătăcită, acestea au fost momente de sărbătoare ca altă dată.